ISTORIC

Schitul Vovidenia este un schit ortodox de călugări, situată în apropierea de Mănăstirea Neamţ.

Schitul Vovidenia datează din secolul al XVII-lea, fiind rectitorit de către Episcopul Ioanichie al Romanului pe locul vechiului schit numit "Slătiorul" sau "Spirea", cu hramul "Sfântul Ierarh Spiridon". Aici au trăit monahi iubitori de linişte din Mănăstirea Neamţ şi tot aici şi-a petrecut anii de ucenicie Ioanichie, înainte de a ajunge episcop, lucru întâmplat în anul 1747.

Neuitând locul noviciatului său, Episcopul Ioanichie ctitoreşte aici o biserică de lemn în anul 1749, cu hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", sau popular "Vovidenia".

După 100 ani, în 1849-1857, se ridică actuala biserică, cu zid de piatră, care păstrază de la cea a episcopului Ioanichie catapeteasma şi amvonul, având ca principali ctitori pe ieroschimonahii Iosif şi Ghenadie, vieţuitori ai Vovideniei, şi pe stareţul de atunci al Mănăstirii Neamţ, Neonil.

Biserica a cunoscut de-a lungul anilor mai multe reparaţii, între anii 1868-1869 fiind pictată, în tempera, de pictorul Constantin Călinescu, stareţ al Mănăstirii Neamţ fiind Arhimandritul Nestor Vornicescu, devenit ulterior mitropolit al Olteniei, iar egumen al schitului, Protosinghelul Nazarie Chirilă.

În vecinătatea Vovideniei se află casa Mitropolitului Visarion Puiu al Bucovinei, în care funcţionează în prezent un muzeu închinat scriitorului Mihail Sadoveanu (1947-1961), prieten al mitropolitului, care a folosit-o între anii 1947-1961 drept casă de creaţie.

În ultimii ani, în acest loc s-au efectuat importante lucrări de construcţie şi restaurare.

Schitul Vovidenia (extrase din pliant)

„La Vovidenia se urcă printre brazi. Urcuşul fizic te îndeamnă la evlavie spirituală, iar brazii pururea verzi simbolizează frumuseţile veşnic vii ale sufletului care caută pe Dumnezeu, pentru că a fost sădit în Biserica lui Hristos, pământul celor vii. La vovidenia se urcă pe scara liniştii sufleteşti şi a rugăciunii.”  Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Între Seminarul Teologic şi Mănăstirea Neamţ, din şoseaua principală se desprinde, în partea stângă aleea străjuită de brazi şi la cca 400 m se ajunge în spaţiul monastic al Schitului Vovidenia.

Acesta se încadrează spaţiului mai larg al celei mai vechi mănăstiri din Moldova – (sec.XII-XIV, M-rea Neamţ) şi care în secolul XVIII se numea Schitul SLĂTIORUL, cu hramul Sf.Spiridon-12 decembrie.

Episcopul Ionichie a Romanului, fost stareţ al Mănăstirii Neamţ şi vieţuitor al Schitului SLĂTIORUL, în 1749 a ridicat o biserică din lemn cu hramul Intrarrea Maicii Domnului în Biserică şi a înzestrat-o cu taoate cele necesare, sfinţindu-o în acelaş an, la 21 septembrie.

Ridicarea Schitului Slătiorul, respectiv Vovidenia, s-a datorat faptului că incinta Mănăstirii Neamţ era neîncăpătoare pentru mulţimea monahilor iubitori de frumuseţea şi liniştea locului.

Biserica episcopul Ionichie a suferit reînnoiri prin alţi ctitori, iar aproape de acest loc s-a ridicat din piatră actuala biserică ce s-a sfinţit la data de 28 septembrie 1857 cu hramul Vovidenia, păstrând ca al doilea hram Sf. Spiridon.

Între anii 1968-1969 s-a executat pictura în tempera de către pictorul Constantin Călinescu, cu stăruirea egumenului de la schit, Protos. Nazarie Chirilă (+3 februarie 1978). Sfinţirea picturii a avut loc la 6 iulie 1969, fiind săvârşită de episcopul vicar Irineu Crăciunas. O particularitate a picturii interioare este prezenţa unui număr mare de sfinţi români.

Paraclisul aczual al Schitului Vovidenia a fost ridicat de egumenul Nazarie Chirilă. Pictura interioară a paraclisului a fost realizată în tehnica fresco în anul 1983 de Arhim. Vartolomeu Florea de la M-rea Sihăstria, prin stradania egumenului Protos. Iosif Gabor.

Pe locul bisericii cu hramul Sf. Spiridon s-a ridicat o troiţă ce s-a sfinţit de către Episcopul Vicar Calinic Botoşăneanu la 21 noiembrie 1996. Aceasta are menirea de a păstra vie amintirea călugărilor ce s-au nevoit în acest sfânt asşezământ.

În locul numit „Puturosul” se află un izvor cu apă sulfuroasă având calităţi terapeutice, izvor situat la 200 m de Schit, pe drumul forestier ce urcă în pădure.

Tradiţia locului spune că aici a poposit şi Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, folosind apă pentru oblojirea rănii pe care o căpătase în timpul luptei de la Chilia.

Înainte de intrarea în schitul Vovidenia ne întâmpină Casa memorială ridicată în anul 1937 de Mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu (+1964), şi care a fost folosită în amurgul vieţii de către „Ceahlăul literaturii române”, Mihail Sadoveanu.

Schitul Vovidenia este un loc al liniştii şi meditaşiei cu încărcătura istoriei de secole, fapt, pentru acre este cercetat de credincioşi şi turişti în timpul anului.

Vieţuitorii se silesc să reprezinte cât mai bine această vatră de nevoinţă duhovnicească.


Nu sunt produse în această categorie.